Cum să aplic îngrășământul azotat și care îngrășământ să aleg?

Fertilizarea cu azot a culturilor de toamnă trebuie planificată cel târziu în ianuarie, deoarece se apropie perioada în care grâul și rapița încep să se dezvolte și astfel nu avem voie să întârziem. Trebuie dat plantei cantitatea de azot pe care o să-l folosească pentru obținerea recoltei planificate. Care este necesarul? Diferă de la specie la specie (tabel 1.).

Însă fermierul inteligent nu numai că se asigură că există suficient azot în sol pentru plantă, ci și că planta îl primește la momentul potrivit și că alți nutrienți pot fi aplicați în același timp cu azotul și că acestea sunt livrate în forma corectă, cu cea mai mică pierdere posibilă, la cel mai mic preț. Cu sincronizarea, deși este un aspect important, ne vom ocupa acum mai puțin. Plantelor le place aprovizionarea continuă cu azot. Motiv pentru care nu trebuie aplicată într-o singură doză cantitatea totală de azot necesar, fiindcă planta nu o va putea valorifica, va crește cantitatea risipită de substanță activă prin spălare și evaporare. De aceea, opinia profesională general acceptată este că doza de azot trebuie aplicată primăvara în două sau eventual în trei doze.

Dar când?

Prima doză, reprezentând jumătate sau două treimi din doza totală de primăvară se aplică imediat înainte de pornirea vegetației, ca substanța activă în cantitatea necesară să se afle în sol atunci când cultura începe să se dezvolte în mod exploziv. Această perioadă coincide cu începutul stadiului de înfrățire – formarea paiului. A doua doză se aplică la mijlocul stadiului de formare a paiului, iar dacă este necesar, a treia doză înainte de stadiul de înflorire.

În acest punct se pune problema alegerii îngrășămintelui azotat.

Deoarece în această perioadă plantele nu asimilează doar azot, ci și cantități semnificative de sulf, magneziu și calciu, este oportună alegerea unui îngrășământ care conține cantități semnificative și din aceste elemente nutritive. Asemenea necesarului de azot, necesarul de calciu, magneziu și sulf al grâului de toamnă și al rapiței este diferită (tabel 2.).

Evident, cantitățile care figurează în tabelul de mai sus trebuie suplimentate doar parțial, deorece apare foarte rar lipsa lor totală (împiedicarea totală a absorbției). Deoarece spălarea sulfului, mai exact spălarea sub zona rădăcinii intervine mai ușor în semestrul de toamnă-iarnă din cauza precipitațiilor căzute în cantități mai mari (mai ales în cazul solurilor nisipoase, lutoase-nisipoase), trebuie asigurată deja primăvara suplimentarea cu sulf. Dacă solul nu prezintă în general deficit de sulf sau deficitul de sulf nu este semnificativ, atunci este necesară o suplimentare cu sulf în cantitate mai mică, deoarece prin creșterea longitudinală a rădăcinii planta va ajunge la cantitatea spălată anterior mai adânc. Adică, trebuie să acoperim doar necesarul de sulf al perioadei de tranziție. Însă acest lucru este foarte important. În acest scop se recomandă Pétisó+S, care conține 24% azot, 9% calciu (CaO) și 12% sulf (SO₃). Produs granulat, cu granule solide mari, cu diagramă de dispersie excelentă, cu ajustarea ușoară a utilajului de împrăștiat îngrășământ. Concomitent cu azot suplimentează calciul și sulful. Cu conținut natural de calciu și sulf, care provin din surse cu valorificare bună. Importanța suplimentării sulfului este dată de faptul că fără sulf nu există sau este foarte redusă asimilarea azotului. În general, pentru asimilarea a 10-15 kg de azot este necesară absorbția unei cantități de 1 kg de sulf. În caz contrar, recolta va avea conținut scăzut de proteine (și, prin urmare, gluten), conținut scăzut de ulei, respectiv rezistență slabă a tulpinii. Adică scade recolta, se deteriorează calitatea, ceea ce generează în mod rațional venituri mai mici.

În cazul în care nu este justificată suplimentarea sulfului, ori încercăm să rezolvăm acest lucru în alt mod, de exemplu cu îngrășământ foliar, atunci pentru suplimentarea concomitentă a azotului, calciului și magneziului sunt ideale Pétisó și GreenMax. Pétisó a fost dezvoltat special pentru condițiile autohtone. Pe lângă 27% azot conține 7% calciu (CaO) și 5% magneziu (MgO), sub formă de carbonați cu valorificare bună. Calciul și magneziul aflat sub formă de dolomit în Pétisó, fac posibil faptul ca fertilizarea cu îngrășământ azotat să se efectueze fără acidificarea solului. Adică nu degradează structura solului, nu deteriorează echilibrul hidric al solului și asimilabilitatea celorlalte elemente nutritive. Însă utilizarea sa nu este recomandată doar în cazul solurilor cu pH acid, deoarece calciul și magneziul sunt macroelemente nutritive indispensabile pentru plante. Are o diagramă de dispersie excelentă. Dolomitul măcinat foarte fin (în medie <40 µm) este secretul valorificării rapide și bune. Utilizând varianta granulată, datorită formei sferice aproape perfecte se poate seta simplu utilajul de împrăștiat îngrășăminte, care va menține doza setată, îngrășământul poate fi aplicat la distanțe mai mari și va asigura plantelor azot pe o perioadă mai îndelungată. Varianta prill se dizolvă mai ușor în apă, pentru valorificarea sa este necesară mai puțin lichid de absorbție, are granule mai mici, cu o diagramă de dispersie mai uniformă și este adecvat și pentru fertilizarea efectuată cu întârziere. GreenMax este un îngrășământ artificial granulat, cu conținut de 15,9% azot, 16,1% calciu (CaO) și 11,6% magneziu (MgO), în care dolomitul foarte fin măcinat și în cantitate mare face posibilă o valorificare bună și rapidă. Prin suplimentarea cu calciu și magneziu se poate crește pe de o parte valoarea pH-ului solurilor acide, ceea ce determină valorificarea mai bună a substanțelor nutritive (de ex. fosfor), iar pe de altă parte se poate îmbunătăți aprovizionarea cu calciu și cu magneziu a plantelor.

Din punctul de vedere al eficienței, dintre îngrășămintele azotate ureea are valorificarea cea mai slabă și cea mai incalculabilă din cauza vremii din ce în ce mai extreme. Substanța activă care se volatilizează sub formă de amoniu este chiar și între condiții medii de aproximativ 14–20%N, ceea ce face ca acesta să fie îngrășământul azotat cel mai puțin eficient și cel mai scump. Pe lângă acesta, pentru contrabalansarea efectului său de acidificare a solului trebuie utilizat aproximativ 80 kg de var la fiecare 100 kg de uree. În plus, nu completează nici calciul și nici magneziul, elemente nutritive care au devenit deja factori de limitare a recoltei în mare parte a țării.