Posibilități de fertilizare a grâului și rapiței la sfârșitul perioadei de vegetație

Perioada primei fertilizări la sfârșitul perioadei de vegetație a grâului și rapiței este luna februarie, care trebuie planificată cel târziu în luna ianuarie. Și cu această ocazie nu trebuie să ne gândim doar la doza de azot aplicabilă, ci și la alegerea profesională al îngrășământului artificial și la sincronizarea aplicării. Cel târziu la sfârșitul lunii ianuarie se poate vedea deja starea de dezvoltare a culturii după iernat, cât de afectată este cultura de grâu sau rapiță, dacă a fost ger, îngheț sau dezgheț etc.

Dacă temperatura este puțin mai ridicată, fapt ce s-a manifestat de mai multe ori în decursul anilor trecuți, ba chiar a devenit un fenomen aproape constant și cultura a început să se dezvolte, putem observa dacă există la nivelul frunzelor modificări care ar putea indica deficitul absolut sau relativ al elementelor nutritive. Dacă da, atunci nu trebuie să stăm pe gânduri! Prima anomalie, vizibilă chiar și cu ochiul liber și care apare frecvent, este îngălbenirea frunzelor, care în această fază arată eventual o nuanță verde deschis. În acest caz toată lumea se gândește la deficitul de azot. Însă îngălbenirea frunzelor poate apărea în cazul deficitului unei serii de elemente nutritive. Dintre macroelemente, pe lângă deficitul de azot și deficitul de sulf determină îngălbenirea frunzelor. Deficitul de azot se manifestă prima dată la nivelul frunzelor mai mature, iar deficitul de sulf la nivelul frunzelor mai tinere. Deoarece azotul și sulful poate fi asimilat de către plantă într-o anumită proporție, deficitul de sulf (fie aceea chiar și temporară) determină deteriorarea valorificării azotului. Îngrășământul de azot aplicat într-o asemenea situație intensifică deficitul de sulf și efectul de scădere a recoltei. Grâul și rapița necesită o cantitate semnificativă de azot, respectiv are un necesar ridicat de calciu, magneziu și sulf (tabel 1.).

Necesarul de sulf se poate satisface relativ ușor, chiar și concomitent cu necesarul de azot. În acest scop se recomandă Genezis Pétisó+S 24+12 care conține 24% azot, 9% calciu (CaO) și 12% sulf (SO₃). Produs granulat, cu granule solide mari, cu diagramă de dispersie excelentă, cu ajustarea ușoară a utilajului de împrăștiat îngrășământ. Concomitent cu azot suplimentează calciul și sulful. Cu conținut natural de calciu și sulf, care provin din surse cu valorificare bună. Importanța suplimentării sulfului este dată de faptul că fără sulf nu există sau este foarte redusă asimilarea azotului. În general, pentru asimilarea a 10-15 kg de azot este necesară absorbția unei cantități de 1 kg de sulf. În caz contrar, recolta va avea conținut scăzut de proteine (și, prin urmare, gluten), conținut scăzut de ulei, respectiv rezistență slabă a tulpinii. Adică scade recolta, se deteriorează calitatea, ceea ce generează în mod rațional venituri mai mici.

În cazul în care nu este justificată suplimentarea sulfului, atunci pentru fertilizarea cu azot sunt ideale produsele Genezis Pétisó sau GreenMax. Pétisó a fost dezvoltat special pentru condițiile autohtone. Pe lângă 27% azot conține 7% calciu (CaO) și 5% magneziu (MgO), sub formă de carbonați cu valorificare bună. Calciul și magneziul aflat sub formă de dolomit în Pétisó, fac posibil faptul ca fertilizarea cu îngrășământ azotat să se efectueze fără acidificarea solului. Adică nu degradează structura solului, nu deteriorează echilibrul hidric al solului și asimilabilitatea celorlalte elemente nutritive. Însă utilizarea sa nu este recomandată doar în cazul solurilor cu pH acid, deoarece calciul și magneziul sunt macroelemente nutritive indispensabile pentru plante. Are o diagramă de dispersie excelentă. Dolomitul măcinat foarte fin (în medie <40 µm) este secretul valorificării rapide și bune. Utilizând varianta granulată, datorită formei sferice aproape perfecte se poate seta simplu utilajul de împrăștiat îngrășăminte, care va menține doza setată, îngrășământul poate fi aplicat la distanțe mai mari și va asigura plantelor azot pe o perioadă mai îndelungată. Varianta prill se dizolvă mai ușor în apă, pentru valorificarea sa este necesară mai puțin lichid de absorbție, are granule mai mici, cu o diagramă de dispersie mai uniformă și este adecvat și pentru fertilizarea efectuată cu întârziere. În cazul terenurilor unde scopul nu este doar fertilizarea cu azot, calciu și magneziu, ci și creșterea valorii pH a solului, sau dorim doar să aprovizionăm solul cu calciu și magneziu alături de azot, soluția o reprezintă GreenMax. GreenMax este un îngrășământ artificial granulat, cu conținut de 15,9% azot, 16,1% calciu (CaO) și 11,6% magneziu (MgO), în care dolomitul foarte fin măcinat și în cantitate mare face posibilă o valorificare bună și rapidă. Prin suplimentarea cu calciu și magneziu se poate crește pe de o parte valoarea pH-ului solurilor acide, ceea ce determină valorificarea mai bună a substanțelor nutritive (de ex. fosfor), iar pe de altă parte se poate îmbunătăți aprovizionarea cu calciu și cu magneziu a plantelor.

Dar când să aplicăm fertilizarea cu azot?

Prima tranșă, reprezentând jumătate sau două treimi din doza totală de primăvară se aplică imediat înainte de pornirea vegetației, ca substanța activă în cantitatea necesară să se afle în sol atunci când cultura începe să se dezvolte în mod exploziv. Această perioadă coincide cu începutul stadiului de înfrățire – formarea paiului (tabel 2.). Totodată, și din punctul de vedere al asimilării de calciu și magneziu este critică această perioadă, deoarece asimilarea intensivă a acestor elemente nutritive începe (sau chiar se termină) în perioada respectivă.

Care produs să aleg?

Dacă scopul este stabilizarea valorii pH a solului alături de aprovizionarea concomitentă a acestuia cu azot, calciu și magneziu, atunci Pétisó, iar dacă scopul este creșterea valorii pH-ului sau introducerea unei cantități mai mari de calciu și magneziu, atunci GreenMax.

Evitați utilizarea ureei cu valorificare incertă și aplicabilă în unele cazuri doar cu pierderi mari