Lucrări actuale de fertilizare la culturile prășitoare

Suntem în luna aprilie, iar fertilizarea de bază pentru porumb, floarea-soarelui și soia este acum oportună. Toate cele trei culturi prășitoare au în comun faptul că sunt mari consumatoare de potasiu, iar necesarul lor de potasiu depășește semnificativ necesarul de fosfor. De aici putem trage concluzia că, în condiții de sol „medii” – mai precis, fără carențe evidente de fosfor (foarte scăzut, scăzut) și fără un nivel excesiv de potasiu (foarte bun, excesiv) – cea mai potrivită alegere este utilizarea unui îngrășământ NPK cu predominanță de potasiu. Înainte de toate, să analizăm necesarul specific al acestor culturi și cantitatea de nutrienți utilizată pentru obținerea unei producții date (Tabelele 1 și 2).

Din tabel reiese că toate cele trei culturi au cel mai mare consum de potasiu, însă necesarul de fosfor, calciu, magneziu și sulf este de asemenea semnificativ. Floarea-soarelui se evidențiază prin necesarul ridicat de potasiu și sulf, iar soia prin necesarul ridicat de calciu și sulf. Fosforul este esențial pentru procesele de sinteză (proteine, grăsimi, carbohidrați), în timp ce potasiul este implicat în principal în sinteza uleiurilor și se acumulează în cantitate mare în resturile vegetale. Calciul și magneziul sunt importante pentru procesele de creștere, contribuind la întărirea țesuturilor, activarea enzimelor și formarea clorofilei.

Totuși, nu întotdeauna planta cu cel mai mare necesar specific absoarbe și cele mai mari cantități totale de nutrienți. Diferențele apar din cauza nivelului de producție, a raportului între produsul principal și subproduse, precum și a zonelor de absorbție a nutrienților.

Ce valori trebuie luate în calcul?

Răspunsul este atât simplu, cât și complex. Este simplu deoarece valorile specifice nu sunt suficient de precise atunci când avem date reale de consum la un anumit nivel de producție. Este complex deoarece disponibilitatea nutrienților în sol și proprietățile acestora influențează puternic cantitatea de nutrienți care trebuie suplimentată.

Valorile sunt influențate de cultura premergătoare, producția acesteia, resturile vegetale și proprietățile solului (textură, pH etc.).

Concluzii practice

În funcție de nivelul de aprovizionare al solului, pentru culturile prășitoare sunt recomandate:

îngrășăminte NPK cu predominanță de potasiu
sau, în anumite cazuri, cu predominanță de fosfor
sau cu raport echilibrat P:K (1:1)

Aspecte suplimentare importante

Fertilizarea de bază trebuie să asigure în principal fosfor și potasiu
Este important să se țină cont și de aportul de calciu, magneziu și sulf
Tipul granulei contează: îngrășămintele compactate se dizolvă rapid și sunt eficiente chiar și înainte de semănat

Dacă nu se poate acoperi complet necesarul de P și K cu un singur produs, prioritatea trebuie acordată potasiului, fără a neglija fosforul, care poate fi completat ulterior prin fertilizare starter.

Îngrășăminte cu efect microbiologic

Unele îngrășăminte NPK au și rol microbiologic, precum:

Genezis Ökopower Max
Genezis Ökopower Komplex

Acestea conțin Trichoderma asperellum, o ciupercă benefică care:

accelerează descompunerea resturilor vegetale
eliberează nutrienți pentru plante
crește rezistența la stres (ex. secetă)
stimulează dezvoltarea sistemului radicular
îmbunătățește absorbția apei și nutrienților

De asemenea, reduce populația agenților patogeni din sol (Sclerotinia, Rhizoctonia, Fusarium etc.), diminuând necesarul de tratamente fitosanitare.

Autor: Dr. Csaba Varga, consultant specializat și membru al echipei de conducere în cadrul departamentului de dezvoltare, Nitrogénművek Zrt.