Pétisó, campionul mondial al suplimentării cu azot

Pétisó este un îngrăsământ cu azot, marcă înregistrată maghiară, fabricată din anul 1932. Conform ideii de bază, scopul inițial a fost producerea unui îngrășământ chimic, pe care fermierii îl pot folosi pentru suplimentarea azotului, fără a acidifica solul. În timp, pe măsură ce s-au schimbat cerințele clienților, conținutul de substanță activă azot al Pétisó tot a crescut, iar astăzi este de 27%. La acesta se adaugă conținutul de 7% calciu (exprimat în CaO) și 5% magneziu (exprimat în MgO), provenit din dolomita de 228 kg într-o tonă de Pétisó. Astfel conține macroelemente (azot, calciu, magneziu) în proporție totală de 39%.

Însă esența nu s-a modificat deloc. Pétisó este o sursă excelentă de azot și pe lângă acesta este capabil să estompeze aciditatea solului, conține dolomită naturală, provenind din surse autohtone, care reprezintă totodată o sursă perfectă de calciu și magneziu. Dar apropo de dolomit, să vedem de ce sursa substanței active calciu (și în acest caz magneziu) este un aspect atât de important. Răspunsul este simplu. Nu toate sursele de calciu sunt la fel. Unii producători folosesc pulbere de calcar (CaCO3), anhidrit (CaSO4) sau eventual, un produs secundar al unui proces de producție industrial, var ars (CaO) etc. pentru a fabrica produsele lor de tip azotat de amoniu pe bază de var (MAS, CAN, KAN), similare cu Pétisó. Din punctul de vedere al estompării acidității solului sunt valoroase doar formele de carbonat (CO₃), deoarece celălalte nu au efect durabil, respectiv nu estompează aciditatea solului (sau chiar al azotatului de amoniu din îngrășământul chimic). Astfel este de exemplu gipsul și orice compus al sulfatului de calciu. În plus,
dolomita are o capacitate de neutralizare mai mare, decât pulberea de calcar, și conține în cantitate semnificativă magneziul vital pentru plantă. Îngrășămintele chimice de tip MAS care nu conțin dolomită, fie nu conțin magneziu deloc, fie conțin doar în urme (<1%).

Prin urmare, Pétisó este alegerea perfectă pentru solurile cu orice pH, deoarece nu le acidifiază și oferă plantelor pe lăngă azot, calciu și magneziu.

De ce nu este bine, dacă solul are pH acid?

Fiindcă se deteriorează structura solului, capacitatea sa de captare și de înmagazinare a apei, solul va fi mai predispus la compactare și se deteriorează și absorbția elementelor nutritive. Să vedem un exemplu. Pe solurile ușor acide (pH=6) se valorifică puțin mai mult de jumătate (52%) din substanța activă fosfor, și chiar și valorificarea azotului scade cu 11%. Dacă luăm în calcul o pierdere de substanță activă de doar 16,5 kg/ha azot și 25 kg/ha P₂O₅, înseamnă mai mult de 500 lei aruncați pe hectar. Pe un sol acid ,,pierderea de substanță nutritivă” va fi mai mare și va afecta și substanța activă potasiu aplicat (fig. 1.).

Figura 1: Efectul pH-ului solului asupra absorbției nutrienților

În solul acid, fosforul este legat sub formă de compuși de fier și aluminiu insolubili în apă și va fi absorbit doar atunci când pH-ul crește. Iar aproximativ 60% din terenul arabil din țara noastră este afectat de aciditatea solului, reducând astfel fertilitatea acestuia.

De ce sunt calciul și magneziul atât de importante?

Deoarece deficitul de calciu modifică permeabilitatea membranei celulare, încetinește transportul nutrienților și modifică funcționarea hormonilor. Din cauza permeabilității modificate a membranei este afectat și transportul pasiv (absorbția nutrienților fără aport de energie). Adică scade cantitatea elementelor nutritive care „pot fi absorbite gratuit”. Iar magneziul este un activator important de enzimă, prin urmare are rol în fiecare proces constructiv și este elementul central al clorofilei (în care alături de magneziu se află și patru atomi de azot). Pe de altă parte, în lipsa clorofilei nu există fotosinteză, planta nu este capabilă de asimilarea substanțelor organice, se reduce producția. Acest lucru este evident în special în timpul stresului termic, când radiațiile UV deteriorează clorofila, iar dacă nu există suficient magneziu în sol sub formă absorbabilă (și desigur, azot), atunci planta nu va putea produce moleculele de clorofilă care au fost distruse între timp. Astfel se oprește fotosinteza și planta va începe să descompună substanța organică proprie, deci scade producția. În plus, magneziul participă la transportarea substanței organice în interiorul plantei. În absența sa, este un fenomen frecvent fertilizarea incompletă sau formarea de boabe atrofiate la capătul știuletelui de porumb. Dacă acest lucru afectează doar 15 boabe pe știulete, cu 70.000 de plante, va exista o pierdere de randament de 200-250 kg pe hectar. Magneziul protejează împotriva stresului. Și nu doar împotriva stresului termic menționat anterior ci și față de secetă. Plantele bine hrănite cu magneziu dispun de o rădăcină mai profundă, mai densă, ceea ce ajută la absorbția în cantitate adecvată și în timp util a apei și a substanțelor nutritive dizolvate în acesta. Dimensiunea medie a granulelor de dolomită existente în Pétisó este sub 40 µm. Acestă dolomită mărunțită este mult mai reactivă, decât dolomita de 0-2 care poate fi cumpărat din minele tradiționale. Reactivitatea mai mare se datorează suprafeței specifice mai mare de 25-50 de ori. Să nu uităm că porumbul, grâul, rapița și floarea soarelui absorb din sol 55; 40; 110; 80 kg calciu și 36; 35; 35-80; 50 kg magneziu pe hectar (în funcție de randament acesta poate fi mai mult sau mai puțin), care în funcție de capacitatea de furnizare de substanțe nutritive a solului trebuie suplimentat într-o măsură mai mare sau mai mică, însă în mod regulat.

Un alt avantaj important al dolomitei este acela că stabilizează foarte bine azotatul de amoniu. Astfel, conținutul de azot din Pétisó abia este afectat de pierderea de N rezultată din evaporarea amoniacului (Figura 2).

Figura 2.: Pierderea de azot a diverselor îngrășăminte chimice

Deși în experiment nu a fost examinat Pétisó, ci un produs CAN similar, se poate observa în mod clar, că din substanțele active ale produselor tip azotat de amoniu pe bază de var (asemenea produs este și Pétisó) se evaporă 0,7%, din nitratul de amoniu 1,3%, din soluțiile azotat de amoniu uree (UAN) 8,2% și din uree 13% azot, în condiții similare. În plus, efectul ureei este imprevizibil din cauza distribuției precipitațiilor și a temperaturii ridicate, iar aplicarea sa este, de asemenea, dificil de programat, ceea ce poate cauza pierderi suplimentare. Aspectul fizic al Pétisó este de asemenea unic. Granulele de Pétisó granulat rezistă bine la impacturi fizice, au o rezistență mare a particulelor, sunt aproape perfect sferice și au cea mai uniformă distribuție granulară. Datorită acestui fapt, acestea furnizează azot pentru o perioadă mai lungă de timp, uzează foarte puțin părțile metalice ale echipamentului de aplicare, pot fi pulverizate cu un model excelent de distribuire pe o distanță mai mare și mențin bine doza setată în timpul împrăștierii. Granulele Pétisó prill sunt mai mici, astfel pot fi împrăștiate pe distanțe mai mici, însă obținem o împrăștiere mai uniformă față de varianta granulată. Granulele sale mai moi și mai higroscopice se dizolvă mai rapid, furnizează azot plantei mai rapid și se dizolvă în mai puțină umiditate, așa că este excelent pentru utilizare în cazurile de conținut scăzut de umiditate a solului, precipitații mai puține sau fertilizare în timpul de vegetație. Are o stabilitate termică mai mare, astfel nu se cristalizează în timpul depozitării la temperaturi peste 32 de grade Celsius și nu își pierde din conținutul de substanță activă.

Pétisó aprovizionează planta concomitent cu trei elemente nutritive, nu acidifică solul, îmbunătățește structura acestuia, nesemnificat afectat de pierderi prin evaporare, poate fi utilizat pe orice tip de sol și în cazul oricărei culturi, ca îngrășământ de bază, starter sau foliar. Este un îngrășământ chimic universal și unicat. Nu uitați, dacă nu folosiți îngrășăminte chimice în cantitatea corespunzătoare, planta va flămânzi, se reduce randamentul și producția va fi neprofitabilă!