Fertilizați la timp grâul și rapița de toamnă!

La pornirea vegetației, respectiv odată cu intensificarea acesteia, cea mai importantă lucrare este fertilizarea fazială a culturilor de toamnă. Dar ce întrebări trebuie puse și la ce trebuie răspuns în acest moment?

Cât?
Când?
Cu ce?

Desigur, răspunsurile presupun cunoașterea lui DE CE? — adică de ce trebuie aplicată o anumită cantitate de element nutritiv, în ce stadiu de dezvoltare și cu ce produs(e). Deoarece la fertilizarea fazială scopul și posibilitatea vizează în principal completarea macroelementelor (cu excepția fosforului și potasiului), ne vom limita și aici la completarea acestor elemente. Pentru stabilirea dozei, un punct bun de plecare îl reprezintă necesarul specific (tabelul 1).

Învățând din perioada actuală, știm că o producție vegetală rentabilă este posibilă numai prin creșterea eficienței și printr-o agricultură intensivă, adică obținerea unor producții mai mari concomitent cu costuri de input mai ridicate. Acest lucru este confirmat și de cantitățile de substanță activă utilizate și de producțiile obținute în țările Europei de Vest. Astfel, o exploatare profitabilă poate fi realizată numai prin aplicarea cantității corespunzătoare de substanță activă – cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții. Capacitatea solurilor noastre de a furniza nutrienți este în continuă scădere. Furnizarea de azot din sol este asigurată de conținutul de humus, însă acesta este foarte limitat și puternic influențat de condițiile meteorologice (și de alți factori). Prin urmare, majoritatea cantității de elemente nutritive absorbite trebuie asigurată prin fertilizare.

Când să aplicăm cantitatea necesară de substanță activă?

În general putem spune că imediat, înaintea fazelor de dezvoltare critice din punctul de vedere al elementului/elementelor nutritive respective. În cazul grâului și al rapiței, perioada de absorbție intensivă a nutrienților este sfârșitul înfrățirii și începutul alungirii paiului. În acest moment planta absoarbe cel puțin 2/3 din necesarul de azot, calciu, magneziu și sulf, în plus, destul de rapid, deoarece în funcție de element absorbția este între 0,2–5,0 kg/zi. Ceea ce nu oferim plantelor în această perioadă nu vom mai putea oferi ulterior.

Ce îngrășământ să folosim?

Și la această întrebare răspunsul este simplu: pe cel mai eficient. Întrebarea este doar dacă putem decide acest lucru și dacă, în procesul decizional, luăm într-adevăr în considerare toți factorii sau doar prețul unitar. La prima vedere am putea spune că prețul unitar este determinant, însă realitatea este că îngrășământul „ieftin” nu este neapărat și cel mai eficient. Să luăm ca exemplu dintre diferitele tipuri de îngrășăminte pe cel din care provine cea mai mare pierdere de azot. Ureea este îngrășământul cu cel mai ridicat conținut de azot, iar din conținutul său de 46% azot, în timpul volatilizării se pierde 13% (sau chiar mai mult), fiind îndepărtat de vânt. Conform acelorași cercetări, la Pétisó tip MAS pierderea este sub 1%. Astfel, peste 28% din conținutul de azot al ureei se pierde, deci prețul său real nu este cel plătit la achiziție, ci, raportat la substanța activă, cu 28% mai mare! În plus, atât ureea cât și azotatul de amoniu acidifică puternic solul. În primul caz, pentru fiecare 100 kg de îngrășământ utilizat trebuie aplicate 80–100 kg carbonat de calciu, iar în al doilea caz 60 kg/ha, pentru a preveni acidifierea solului. Prețul a 100 kg de var granulat, fără costurile de aplicare, este de aproximativ 110–120 lei.

Dar de ce este importantă acidifierea solului?

Pentru că din solul acid plantele pot absorbi mai puține elemente nutritive, acestea fiind fixate sau levigate. Valoarea elementelor nutritive devenite astfel indisponibile, adică pierderea noastră, reprezintă încă 175–270 lei/ha. Am putea spune că există soluri cu reacție neutră sau slab alcalină, cărora ureea sau alte îngrășăminte cu efect acidifiant nu le dăunează. Nu este în totalitate adevărat.
Pe de o parte, un pH neutru sau peste neutru nu înseamnă că calciul prezent se află într-o formă accesibilă plantei, astfel că, în acest caz calciul va deveni factor limitativ al producției. În plus, pH-ul alcalin și, desigur, solul saturat cu apă favorizează denitrificarea, ceea ce provoacă de asemenea pierderi de azot. Și nici nu am menționat faptul că, prin anumite îngrășăminte de tip MAS, pot fi completate nu doar azotul și calciul, ci și magneziul și sulful indispensabile plantelor, iar aplicarea separată a acestor două elemente constituie un factor de cost semnificativ, iar lipsa lor reduce producția și îi afectează calitatea.
Produsele dezvoltate pentru completarea simultană a azotului, calciului și magneziului sunt Pétisó (27% N + 7% CaO + 5% MgO) și GreenMax (15,9% N + 16,1% CaO + 11,6% MgO). Ambele produse conțin calciul și magneziul sub formă de dolomită, foarte fin măcinată, ceea ce îi conferă o suprafață specifică și o reactivitate mult mai mare. Pétisó conține 228 kg, iar GreenMax 550 kg de dolomită extrasă din surse interne pe tonă (adică calciu și magneziu sub formă de carbonat). Pétisó nu acidifică solul, fiind recomandat celor care doresc menținerea reacției chimice a solului și trebuie să completeze doar cantități mai mici de calciu și magneziu. Forma sa prillată este mai higroscopică, se dizolvă mai ușor în apă și necesită mai puține precipitații pentru încorporare, fiind astfel potrivită și pentru fertilizări faziale întârziate. Forma granulată poate fi distribuită pe o lățime mai mare și asigură plantei azot pe o perioadă mai lungă. Utilizarea GreenMax este justificată atunci când reacția acidă a solului trebuie deplasată către neutralitate. Fiecare tonă de GreenMax echivalează și cu o doză de 300 kg/ha amendament calcaros! În plus, este granular, ușor de împrăștiat și completează solul cu cantități mari de calciu și magneziu, pe lângă azot. Creșterea reacției chimice poate fi observată chiar din anul aplicării.
Desigur, în cazul în care împreună cu azotul trebuie completate și calciul și sulful, putem alege îngrășămintele Pétisó+S 24-12 sau Pétisó S-Max 20-18, care conțin 24, respectiv 20% azot și 12, respectiv 18% sulf (SO₃). Primul poate fi utilizat eficient pentru necesar mai redus, iar al doilea pentru necesar mai ridicat de calciu și sulf. Ambele sunt produse granulate.
În cazul în care este necesară completarea a azotului, a calciului, a magneziului și a sulfului, se recomandă utilizarea pentru una dintre fertilizările faziale a Pétisó sau GreenMax, iar pentru cealaltă a Pétisó+S 24-12 sau Pétisó S-Max 20-18.
Nu uitați: prin utilizarea Pétisó și GreenMax nu numai că protejați mediul, dar obțineți și o utilizare mai bună a nutrienților, o producție mai economică, randamente mai mari și costuri unitare mai reduse.