Posibilitățile actuale de suplimentare cu substanțe nutritive pentru grâul de toamnă
2026. octombrie 15., joi
2026. octombrie 15., joi
Începutul și mijlocul lunii octombrie reprezintă perioada optimă pentru însămânțarea grâului de toamnă. Cu toate acestea, fermierii care nu au aplicat încă îngrășăminte nu trebuie să se îngrijoreze. Îngrășămintele NPK Genezis, al căror scop principal este suplimentarea cu fosfor și potasiu, au avantajul că, datorită formei neregulate a granulelor și tehnologiei de fabricație, substanțele nutritive se dizolvă chiar și la un conținut scăzut de umiditate a solului și mai ușor și mai rapid decât îngrășămintele NPK cu granule mai dure.
Fiecare granulă conține același substanță nutritivă în proporție uniformă, iar datorită bunei capacități de împrăștiere, distribuția uniformă a substanțelor nutritive este asigurată pe întreaga suprafață a parcelei. Datorită dizolvării sale excelente și rapide, este adecvat pentru asigurarea necesarului de fosfor și potasiu al grâului, fie aplicat simultan cu însămânțarea, ca îngrășământ de pornire, sau în cazul în care semănătoarea nu este adaptată pentru aceasta, aplicat direct înainte de însămânțare.
Este important de reținut că fosforul este ,,motorul’’ dezvoltării intense al sistemului radicular și al ramificării. Grâul de toamnă este o cultură cu cerințe ridicate de fosfor; pentru obținerea unei producții de 8 t/ha, acesta absoarbe din sol 88 kg de substanță activă de fosfor. Până la sfârșitul perioadei de înfrățire din toamnă, grâul absoarbe 1/3 din necesarul total de fosfor. Grâul de toamnă absoarbe fosfor în mod continuu pe parcursul întregului său ciclu de vegetație, ritmul acestei absorbții urmând ritmul acumulării de substanță uscată. În faza vegetativă timpurie, până la sfârșitul ramificării, grâul absoarbe fosforul lent în timpul formării rădăcinilor. Cu toate acestea, această absorbție inițială este esențială pentru dezvoltarea rădăcinilor și înmulțirea prin înmugurire. De la începerea formării tulpinilor până la înflorire, absorbția fosforului se accelerează, și este continuă în etapele de umplere a boabelor și de maturare. Seceta, pe de o parte, reduce mobilitatea fosforului, iar pe de altă parte, afectează funcționarea rădăcinilor.
Fosforul din sol este greu accesibil plantelor, iar absorbția sa depinde în mare măsură de umiditatea solului. În condiții de secetă, absorbția fosforului de către rădăcini este semnificativ redusă, chiar și în cazul unui conținut ridicat de fosfor disponibil. Pe de altă parte, seceta reduce masa radiculară, limitează creșterea în lungime a rădăcinilor și formarea perilor radiculari, afectând astfel capacitatea plantei de a absorbi elementele nutritive. Prin urmare, în condiții de secetă, asigurarea unei nutriții adecvate cu fosfor este deosebit de importantă. În cazul în care planta nu poate absorbi și utiliza o cantitate suficientă de fosfor, florile grâului se ofilesc. Acest lucru duce la o scădere evidentă a randamentului. În plus, fosforul contribuie la menținerea unui conținut adecvat de clorofilă și la protejarea structurii frunzelor, permițând grâului să mențină fotosinteza și acumularea de substanță uscată chiar și în condiții de deficit de apă. O aprovizionare adecvată cu fosfor favorizează dezvoltarea unui sistem radicular mai profund, permițând grâului să acceseze apa și substanțele nutritive disponibile în straturile mai adânci ale solului.
Consumul de potasiu al grâului este, de asemenea, ridicat, ajungând la aproximativ 144 kg/ha la un nivel al producției de 8 t/ha. Până în faza de înfrățire, consumul de potasiu al grâului este relativ moderat, însă concentrația de potasiu din plantele tinere atinge în această perioadă nivelul maxim. Această etapă este esențială pentru dezvoltarea rezistenței la îngheț și pentru menținerea rezistenței și elasticității pereților celulari. Perioada cu adevărat critică se întinde de la începutul alungirii tulpinii până la înspicare, după care absorbția potasiului scade considerabil și se apropie de încetarea completă.
În același timp, trebuie avut în vedere faptul că, pe solurile de tip argilo-nisipos, precipitațiile abundente din toamnă și iarnă pot spăla potasiul și sulful sub zona radiculară. De aceea, este cu atât mai importantă dezvoltarea unui sistem radicular bine dezvoltat și suficient de profund. Aprovizionarea cu elemente nutritive nu se limitează însă doar la asigurarea unui nivel adecvat de fosfor, întrucât aportul de magneziu și azot, precum și cel de calciu, au, un rol important în nutriția și dezvoltarea grâului.
Potasiul este responsabil de funcționarea stomatelor plantelor, de aceea absorbția timpurie și intensă determină în mod direct rezistența grâului. În plus, acesta contribuie la sinteza celulozei și a ligninei, ceea ce este esențial pentru protecția împotriva culcării. În cazul unei primăveri secetoase, potasiul ajută la menținerea turgescenței celulare, astfel încât grâul să suporte mai bine căldura. Și, în cele din urmă, celulele bine aprovizionate cu potasiu au pereți mai groși, ceea ce face ca bolile fungice (rugina, făinarea) să poată ataca mai greu planta.
Din cele prezentate mai sus rezultă că necesarul de fosfor și potasiu al grâului începe să se manifeste încă din toamnă și devine deosebit de intens la începutul primăverii. Prin urmare, fosforul și potasiul trebuie asigurate prin fertilizarea de bază, aplicată toamna, înainte de însămânțare. În acest scop, cele mai potrivite sunt îngrășămintele NPK, alegerea acestora urmând să se facă în funcție de conținutul de elemente nutritive din sol și de necesarul plantei.
În plus, unele îngrășăminte NPK conțin și calciu, magneziu și sulf, elemente care sunt, de asemenea, indispensabile pentru dezvoltarea corespunzătoare a grâului. În general, putem spune că îngrășămintele Genezis NPK 10-20-10 și NPK 10-20-5 sunt cele mai potrivite pentru fertilizarea de bază. Cu toate acestea, în cazul unui conținut scăzut de potasiu și al unui conținut bun sau foarte bun de fosfor în sol, se recomandă utilizarea unui îngrășământ cu un conținut mai ridicat de potasiu, precum NPK 8-16-24. În schimb, în cazul unui conținut mai ridicat de potasiu și al unui conținut mai scăzut de fosfor, se recomandă utilizarea îngrășămintelor NPK 8-15-15 sau NPK 4-24-24.
Deși îngrășămintele NPK menționate mai sus conțin azot și, în funcție de compoziție, calciu, magneziu, sulf și chiar bor, cantitatea acestora (desigur, aceasta depinde și de doză) este insuficientă în raport cu necesarul grâului. Întrucât necesarul de azot al plantei până în primăvară, respectiv până la prima fertilizare de primăvară, trebuie asigurat încă de la însămânțare, dacă prin îngrășământul NPK nu au fost aplicate cel puțin 35 kg/ha de azot, este recomandabil ca diferența până la această cantitate să fie completată cu un îngrășământ starter.
Pentru acest scop, în funcție de condițiile existente, sunt disponibile mai multe produse adecvate. Pentru suplimentarea simultană cu azot, calciu și magneziu, cele mai potrivit sunt:
Prin aplicarea a 100 kg/ha de Pétisó se poate acoperi aproximativ 12%, respectiv 10% din necesarul de calciu și magneziu al grâului. La aceeași doză de azot, aplicarea Green Max poate acoperi aproximativ jumătate, respectiv o treime din necesarul de calciu și magneziu.
Restul necesarului poate fi, desigur, acoperit prin aportul de calciu și magneziu al îngrășămintelor NPK, respectiv prin aplicarea, ca îngrășăminte de vârf, a produselor Pétisó sau Green Max. Valoarea pH-ului solului influențează, de asemenea, în mod semnificativ disponibilitatea și asimilarea nutrienților. Pe solurile acide, plantele pot valorifica doar jumătate din fosforul aplicat, în timp ce absorbția azotului și a potasiului poate scădea cu până la 23% la un pH de 5,5. O asemenea pierdere de nutrienți nu poate fi neglijată, nici din punct de vedere agronomic, nici din punct de vedere economic.
Din motivele prezentate mai sus, recomandăm utilizarea Pétisó atunci când obiectivul este prevenirea acidificării ulterioare a solului sau suplimentarea unor cantități mici de calciu și magneziu. Green Max este recomandat în situațiile în care se urmărește corectarea acidificării solului sau este necesară suplimentarea unor cantități mai mari de calciu și magneziu.
În cazul în care, prin fertilizarea de bază, dorim să suplimentăm calciul și sulful și nu azotul, soluția o reprezintă Pétisó+S 24-12 sau Pétisó-S Max 20-18. Primul produs asigură o cantitate mai mică, iar cel de-al doilea o cantitate mai mare de calciu și sulf pentru cultura de grâu, la aceeași doză de azot. Desigur, aceste îngrășăminte granulate, care conțin și sulf, sunt potrivite și pentru fertilizarea de vârf; astfel, dacă toamna alegem suplimentarea cu calciu și magneziu (Pétisó sau Green Max), atunci, prin utilizarea Pétisó+S 24-12 sau Pétisó-S Max 20-18, primăvara avem în continuare posibilitatea de a suplimenta simultan azotul, sulf și, parțial, calciu ca îngrășământ de top.
Cea mai eficientă strategie de aprovizionare cu nutrienți presupune întotdeauna asigurarea unui raport echilibrat între elementele nutritive, adaptat cerințelor plantei. Acest lucru este valabil nu doar pentru azot, fosfor și potasiu, ci și pentru calciu, magneziu și sulf. Desigur, lista elementelor nutritive esențiale nu se oprește aici, însă o metodă eficientă de suplimentare a microelementelor este fertilizarea foliară, care, în această perioadă, nu este de actualitate.
Dr. Csaba Varga
consultant specializat și colaborator principal în dezvoltare
Nitrogénművek Zrt.