Fertilizarea de bază corectă a grâului de toamnă

În ultima perioadă, importanța culturilor de toamnă a crescut, în special cea a grâului de toamnă. Deoarece grâul de toamnă este cea mai importantă cereală panificabilă și are, de asemenea, o importanță deosebită ca furaj pentru animale, pentru obținerea unor producții ridicate și a unei calități corespunzătoare, este esențial ca tehnologia de cultivare să fie eficientă, economică și rentabilă.

Din punctul de vedere al aprovizionării cu elemente nutritive, fertilizarea de bază reprezintă în prezent una dintre cele mai importante etape tehnologice. Aceasta are rolul de a asigura cantitatea de fosfor și potasiu necesară culturii pe întreaga perioadă de vegetație, precum și o parte din necesarul de azot pentru dezvoltarea culturii în perioada de toamnă și până la intrarea în iarnă.

Desigur, dacă nu putem aplica înainte de semănat cantitatea necesară de azot, o parte din aceasta poate fi administrată concomitent cu semănatul, prin fertilizarea starter.

Cum se realizează corect fertilizarea de bază a grâului?

În etapa de planificare și aplicare a fertilizării de bază trebuie luate în considerare mai multe aspecte. Principiul de bază este că proporțiile și cantitatea de PK trebuie să se adapteze la conținutul de PK al solului, la celelalte proprietăți ale solului care influențează absorbția PK, precum și la necesarul cantitativ al grâului și la randamentul planificat în mod realist. Pentru obținerea unei tone de grâu, împreună cu producția secundară aferentă (paie, frunze etc.), cultura consumă următoarele cantități de macronutrienți:

Anterior am vorbit despre fosfor, potasiu și, parțial, despre azot, însă, având în vedere datele de mai sus, se poate pune pe bună dreptate întrebarea: ce caută aici necesarul specific de calciu, magneziu și sulf? Răspunsul este simplu. În cazul azotului – așa cum am menționat anterior – trebuie acoperite necesitățile de dezvoltare și creștere din perioada de toamnă-iarnă. Acestea nu depășesc, de obicei, 30–50 kgN/ha. Cu toate acestea este evident, grâul este o cultură cu necesități semnificative de calciu, magneziu și sulf. Acest lucru ridică, în mod firesc, câteva întrebări.

De ce sunt importante calciul, magneziul și sulful?

Calciul este responsabil de rezistența peretelui celular, de protecția membranei celulare și de reglarea creșterii rădăcinilor. Cu alte cuvinte, conferă rezistență țesuturilor, reglează permeabilitatea membranei celulare, protejând astfel celulele de substanțele dăunătoare, și favorizează creșterea părților tinere ale plantei (nu este o coincidență faptul că deficitul său se manifestă mai întâi la părțile tinere), precum și a rădăcinilor fine și a calotei radiculare. Prin funcția sa, acesta favorizează absorbția activă a elementelor nutritive, este componentă a enzimelor necesare creșterii și sintezei proteinelor și îmbunătățește rezistența plantei la efectele stresului biotic și abiotic.

Magneziul este un component al clorofilei (la fel ca și azotul); în absența sa, nu are loc o utilizare eficientă a energiei luminoase. Este un component al enzimelor implicate în transformarea energiei și în metabolismul carbohidraților și contribuie la formarea proteinelor în celulele vegetale. De asemenea, este indispensabil în stocarea energiei, ajutând la absorbția și transportul fosforului. În absența sa, se manifestă nu numai o înrădăcinare mai slabă, o fertilizare incompletă și o rezistență scăzută la stres (de exemplu, stresul termic sau radiația UV intensă), ci și boabe mai puțin pline.

Sulful este un component al aminoacizilor, favorizează sinteza proteinelor (și, odată cu aceasta, „formarea” conținutului de gluten și a valorii panificabile) și încorporarea azotului, crește rezistența la îngheț și capacitatea de rezistență, de asemenea îmbunătățește rezistența tulpinii la frângere și cădere.

În aceste condiții, de ce nu am putea asigura încă din toamnă, odată cu fertilizarea de bază, necesarul de calciu, magneziu și sulf al grâului sau, cel puțin, o parte din acesta?

Într-adevăr, deoarece nu există niciun obstacol în calea acestui lucru, ba chiar este recomandabil. Astfel, cu siguranță nu va lipsi mai târziu.

Dar cum se poate face acest lucru?

Astfel, o mare parte din îngrășămintele noastre NPK conțin, în cantități semnificative, și calciu, magneziu și sulf. În portofoliul nostru, printre produsele NPK cu conținut predominant de fosfor se numără Genezis NPK 10-20-10 și Genezis NPK 10-20-5, recomandat pentru terenurile cu un aport mai ridicat de potasiu. În cazul în care conținutul de fosfor și potasiu justifică acest lucru (adică este nevoie de aproximativ aceeași cantitate de fosfor cât și de potasiu), recomandăm îngrășământul complex Genezis NPK 8-15-15, care conține, de asemenea, calciu, magneziu, sulf și bor.

În cazul unui conținut extrem de scăzut de potasiu și al unui conținut bun-foarte bun de fosfor, Genezis NPK 8-16-24 este alegerea potrivită, acesta conținând, de asemenea, calciu și sulf. Să nu uităm că calciul este necesar, printre altele, pentru dezvoltarea rădăcinilor, iar sulful pentru rezistența tulpinilor.

Produsele Genezis NPK se caracterizează printr-o solubilitate excelentă în apă! Fiecare granulă are o compoziție uniformă, astfel încât, în timpul aplicării, distribuția elementelor nutritive este omogenă, iar acestea devin mai ușor și mai rapid asimilabile de către plantă. Datorită solubilității ridicate, îngrășămintele își pot manifesta eficiența chiar și atunci când sunt aplicate imediat înainte de semănat. Chiar și în condiții de umiditate redusă a solului sau precipitații scăzute, elementele nutritive se dizolvă rapid. Dozele trebuie adaptate în funcție de condițiile ecologice și de nivelul de randament dorit, pe baza recomandărilor specialiștilor.

Desigur, există și posibilitatea de a suplimenta o parte din calciu, magneziu și sulf încă din toamnă, împreună cu azotul administrat ca îngrășământ de pornire, cu condiția ca prin complexul aplicat să nu fi fost furnizat suficient azot. O alegere potrivită în acest sens o reprezintă produsele Pétisó, Green Max, Pétisó+S și Pétisó-S Max. Primele două produse permit suplimentarea simultană cu azot, calciu și magneziu, iar ultimele două produse permit suplimentarea simultană cu azot, calciu și sulf.

În cadrul costurilor cu materiile prime pentru cultivarea grâului, costul îngrășămintelor reprezintă un factor determinant.

Tocmai de aceea, aportul de nutrienți trebuie realizat în mod profesionist, pe baza unor recomandări de specialitate, cu produse adecvate și de calitate superioară, la momentul potrivit.

Autor: Dr. Csaba Varga, consultant specializat și colaborator principal în dezvoltare, Nitrogénművek Zrt.