Tot ce trebuie să știți despre fertilizarea foliară a livezilor! Focusare pe măr

În livezi, noua perioadă de fertilizare începe întotdeauna toamna și primăvara devreme, cu fertilizarea de întreținere prin sol. Însă, mai târziu, pe parcursul verii va juca un rol cheie suplimentarea cu substanțe nutritive prin fertilizare foliară. Deși nu se poate renunța la testele de sol nici în cazul fertilizării de întreținere a livezilor, în cazul livezilor pe rod este de o importanță crucială efectuarea analizei foliare, care trebuie efectuată cu regularitate. Dintre factorii de cost ai plantațiilor, analiza nutrienților nu este un element atât de neimportant încât să merite economisit, mai ales având în vedere starea nutrițională care poate fi obținută în acest mod. Valoarea și capacitatea de utilizare a informațiilor crește dacă eșantionarea este efectuată în timp util și profesionist, precum și dacă zonele de eșantionare anuale sunt în mod constant aceleași, și chiar și unitățile de prelevare a solului și a frunzelor pot fi identificate și se suprapun între ele.

Când este necesară fertilizarea foliară suplimentară în livezi?

cu ocazia satisfacerii necesarului intensificat de substanțe nutritive, apărută periodic;

cu ocazia echilibrării absorbției mai moderate prin sol, de exemplu în primăverile prelungite sau în perioade reci, în scopul îmbunătățirii aprovizionării cu azot și fosfor;

în cazul îmbunătățirii generale a condițiilor sau eliminării stării de slăbiciune, de exemplu după afectarea plantei (gheață, vânt, insecte);

pentru combaterea, prevenirea deficiențelor de substanțe nutritive (în primul rând microelemente);

în vederea îmbunătățirii calității fructelor.

Un mare avantaj al fertilizării foliare constă în faptul că nu este influențată de condițiile de sol, respectiv intensifică absorbția de substanțe nutritive a rădăcinilor și asimilarea este mai eficientă. În cadrul perioadei de vegetație este cea mai adecvată efectuarea acestei intervenții în timpul creșterii intensive a vlăstarilor și a înfloririi. În această perioadă concentrația admisă a soluției este în jur de 0,5%, dar maxim 1%. Constituie excepție suplimentarea cu azot efectuată toamna, după cules, când pot fi folosite preparate pe bază de uree, cu concentrația de 2-3%.

Cu ocazia suplimentării cu substanțe nutritive, cantitatea acesteia trebuie ajustată la cerințele plantei și la fazele fenologice. Pe lângă acesta trebuie avută în vedere faptul că perioada cea mai potrivită pentru fertilizare foliară este ceea în care temperatura este între 15–25°C, conținutul relativ de umiditate este de 40–60%, respectiv seara, pe vreme fără vânt și ploaie. Dacă fertilizarea foliară este urmată de ploaie în termen de 6-10 ore, operațiunea trebuie repetată. În rest, în general fertilizarea foliară nu trebuie efectuată din nou mai repede de 10-14 zile. Trebuie avut în vedere și faptul că tratamentul este mai eficient în cazul unui coronament mai mic. Pe lângă acesta, apariția efectelor favorabile ale suplimentării cu substanțe nutritive depinde și de viteza de transportare a substanțelor nutritive. În general se poate spune că macroelementele se transportă mai rapid în țesuturile plantelor, iar microelementele mai lent.

Valorile macroelementelor considerate favorabile în cazul frunzelor de măr sunt cuprinse în tabelul nr. 1. Zona optimă este reprezentată de domeniul de +/-10–15% față de valorile cuprinse în tabel. Data prelevării probelor este la sfârșitul creșterii vlăstarilor (15 iulie – 15 august). Proba o constituie frunzele sănătoase, dezvoltate, provenite din mijlocul vârfului vlăstarului, care pot fi culese manual și sunt accesibile de la nivelul solului.

Tabel 1. Conținutul favorabil de substanțe nutritive al frunzelor pomilor de măr (substanță uscată %)

Pentru suplimentarea cu azot este adecvată perioada ulterioară culesului, dar anterioară căderii frunzelor (scop: formarea rezervelor, diferențierea mugurilor de rod, rezistența la îngheț), apariției bobcilor florali (scop: formarea rezervelor, creștere), creșterii intensive a vlăstarilor (scop: diferențierea mugurilor de rod) și sfârșitul înfloririi (scop: legarea rodului, formarea frunzelor). După căderea frunzelor, în scopul formării rezervelor este oportună o suplimentare cu azot în cantitate mică, iar toamna pot fi folosite chiar și preparate pe bază de uree cu concentrația de 2-3%. Pentru suplimentarea azotului recomandăm Mikramid, soluție de 0,6–1%, cu 3–6 ocazii. În cazul simptomelor de deficiențe este importantă și suplimentarea cu fosfor, dar accentul se află pe potasiu. Suplimentarea corespunzătoare cu potasiu îmbunătățește rezistența la depozitare a fructelor, influențează favorabil culoarea și gustul fructelor. Suplimentarea cu potasiu este necesară în perioada creșterii intensive a vlăstarilor, respectiv în perioada colorării fructelor. În vederea asimilării calciului și sporirii rezistenței la depozitare, precum și a îmbunătățirii calității (împiedicarea apariției rapănului și formării brunețirii) se recomandă suplimentare cu calciu, cu patru-șase ocazii, în perioada creșterii intensive a vlăstarilor, în starea de nucă verde și în perioada de coacere (soluție de 0,5–1% Kalcinol și Kalcidol). Temperatura prea ridicată, precum și gospodăria necorespunzătoare aer-apă a solului determină scăderea absorbției calciului. Însă este influențată de pom și de soi.

Mărul are un necesar ridicat de Fe, Mn, Zn și B, respectiv un necesar mediu de Cu. Elementele de Cu, Fe, Zn și Mg dozate în perioada creșterii intensive sprijină diferențierea mugurilor de rod. Suplimentarea lor trebuie începută deja în perioada apariției bobocilor de flori și trebuie continuată și după legarea rodului. De asemenea, suplimentarea lor este necesară și în perioada creșterii fructelor! Suplimentarea cu bor este justificată în starea de boboci roșii (scop: favorizarea înfloririi) și la sfârșitul înfloririi, după căderea petalelor (scop: legarea rodului, formarea frunzelor). Se recomandă folosirea preparatelor cu conținut ridicat de bor, cu cel puțin 135 g/l bor-etanolamină, pe parcursul vegetației, cu 2-3 ocazii.